Meciul pentru medalia de bronz. Sincer să fiu, pentru mine ambele echipe meritau pe deplin să joace în finală. Dar de data aceasta, norocul a ales Spania disciplinată și Argentina curajoasă. Ăsta e fotbalul — poate fi crud. Această echipă a Franței trece prin ceva special în istoria sa. Aș compara-o cu era Zidane de la începutul anilor 2000. Talent de clasă mondială pe fiecare poziție, o bancă de rezerve plină de jucători pe care orice echipă națională ar face orice să-i aibă. Iar Anglia, în ceea ce privește calitatea, nu este inferioară nimănui de pe planetă. Două echipe care merită să încheie acest turneu în stil mare și să plece acasă cu medalii. Dar asta este chestia cu fotbalul — trebuie să joci până la fluierul final, nu doar până când marchezi sau primești gol. Nu poți intra într-un meci pentru locul trei cu capul plecat. O medalie la Cupa Mondială este totuși o medalie la Cupa Mondială. Acum, pe teren. În meciuri ca acesta, când presiunea finalei a dispărut deja, echipele eliberează adesea frânele și joacă un fotbal deschis. Și aici, din nou, sunt doar un simplu fan. Uitați-vă cine este pe teren — Mbappé, Kane, Olise, Bellingham, Dembélé. Aceasta este o sărbătoare pentru oricine iubește fotbalul de atac. Voi ține pumnii pentru goluri, pentru curaj, pentru momentele frumoase pe care acești băieți știu să le creeze. Pontul meu: ambele echipe marchează și peste 2.5 goluri.